Nou record personal cu Meat & Fish

Lacul Sarulesti este pentru toti pescarii de crap locul unde doborarea recordului personal poate deveni realitate in orice moment. Cu aceasta speranta am acceptat si eu invitatia lui Marian Oprea de a-l insoti intr-o partida de pescuit caruia el ii acordase o saptamana. Cu toate ca nu puteam sta decat patru zile, era timp suficient pentru a-mi face o idee despre cum merg lucrurile aici.

Locul pe care pescuiam are apa relativ mica pentru adancimile obisnuite ale lacului. Pleaca de la mal intr-o panta lina pe vreo 100 de metri dupa care se rupe printr-un prag din 2.5 in 4m. In stanga lansetelor aveam agatatura puternica, copacii scufundati ai unei foste livezi. In fata, usor dreapta, o aglomerare de pietre care se ridica pana la cativa centimetri de suprafata apei cu o adancime de aproximativ 2 metri de jur imprejur. In fine, in dreapta se intindea un golf cu apa mica si o mica structura solida, tot din piatra sau beton. Tinand cont de perioada anului, primavara, si ca pestii nu apucasera sa depuna, sansele unei partide frumoase erau maxime.

Nada consta dintr-un amestec exotic de seminte care includea porumb, porumb rosu, canepa, Maple Peas si Aniseed Parti-Blend. Semintele aveau rostul de a crea preocupare tinand crapii cat mai mult pe loc si, bineinteles, sa sporeasca cantitatea de nada cu costuri mai mici. Boiliesurile, grosul nadei, erau un amestec de MEAT & FISH, BIO KRILL, BELACHAN si LIVER SPICE. Marian obisnuieste frecvent sa foloseasca la nadire boiliesuri de diferite tipuri si, foarte important, de dimensiuni si constistente diferite. Acum aveam boiliesuri cu diametre intre 16 si 24mm, de la foarte tari la proaspat rulate.

Pana aici totul pare cliseu: gasirea locurilor fierbinti, nadirea lor, asteptarea trasaturilor. Ar fi fost frumos sa fie doar atat, insa la Sarulesti exista o problema pentru pescarii care cauta crapii comuni sau oglinda in cel mai mare competitor pe hrana al acestora: tenii. Mari si multi. Cand am ajuns eu, Marian era pe balta de 3 zile si prinsese deja zeci de teni si doar doi comuni. Era evident ca in ritmul asta nada se consuma rapid si, pe parcursul unei intregi saptamani, rabdarea si energia pescarului se epuizeaza. Orice metoda de a scapa de teni nu parea sa dea roade, doar ca uneori reuseam sa rarim numarul capturilor si sa prelungim timpul monturilor noastre in apa sperand ca urmatorul peste sa fie un crap comun sau oglinda.

Cea mai buna metoda s-au dovedit a fi boiliesurile critic echilibrate MEAT & FISH de 16mm, puternic deshidratate, pe firul de par lung de 4-5cm al monturilor cu carlige Solar 101 marimea 4. Ne bazam pe agerimea si robustetea carligului in cazul in care un comun ar fi apucat sa absoarba momeala.   

Duminica seara am apucat sa intep la lanseta din dreapta, pusa pe apa mica din golf. Stiu ca multi dintre voi cunosc senzatia pe care o ai cand intepi un peste dupa o trasatura violenta si nu poti ridica lanseta mai mult de 45 de grade. Am inteles ca sunt foarte aproape sa pun pe saltea pestele dupa care am venit. Drilul era inca in desfasurare, asa ca m-am concentrat pe realitate si am lasat visul marii capturi pentru mai tarziu. Distanta destul de mica de mal si apa de doar 1m la care pestele a fost intepat facea ca lupta sa fie violenta. Am incercat sa inaitam in apa cat mai mult pentru ca pestele sa aiba loc de manevra si sa nu fim nevoiti sa bagam minciogul in apa pana la glezna. Cu crapul ajuns in minciog, mi-am dat seama ca sansele sa fie sarit de 20 de kilograme sunt mari. Marian a strans bratele minciogului, a rulat plasa si, incercand sa ridice pestele din apa, m-a intrebat care este recordul meu. Eram foarte aproape de a-l dobora. Acul cantarului a confirmat greutatea unui superb crap comun de 21.5kg, devenind noul meu record.

Partida s-a terminat cu o serie frumoasa de crapi, printre care au fost de 15 si 16kg, doi de 17kg si unul de 18.7kg.