Never give up - Pierre si cel mai frumos crap de la Varlaam
Totul incepe in ziua de 15 Aprilie, o Duminica frumoasa si calda, asa de calda incat am decis ca ma imbrac cu bermude si tricou, atat... Iar cand a venit momentul sa-mi fac bagajul, m-am mai uitat pe prognoza meteo si am optat pentru haine lejere, nicidecum geci groase sau haine de vreme rece.
Vine prietenul meu Ciprian pe la mine si incarcam « tankul » (masina lui uriasa de offroad) cu tot echipamentul necesar pentru partida de 3 zile, pe sectorul A al lacului Varlaam.
Ajunsi pe balta, la prima partida a anului pentru noi, ne salutam calduros prietenii (Madalin, Brad, Victor, Peter, Vlad) si mergem repede sa descarcam masina pe A4, un stand frumos care ofera multe posibilitati de abordare a structurilor. Ma uit rapid in dreapta mea, am doi veccini pe care ii stiu bine, cu un an in urma facusem conostinta : Ciprian si Radu, doi baieti de nota 10, pasionati de pescuit si indragostiti de lacul Varlaam. Initial imi facusem rezervare pe A6, faimosul A6 :), insa cand Madalin m-a sunat si m-a intrebat daca sunt de acord sa ocup standul A4 ca sa fie Cirprian si Radu unul langa altul (Radu avea 7 si Ciprian avea 4), evident ca am fost de acord. Decizia s-a dovedit a fi una importanta.
Ne instalam in liniste, si ma pregatesc sa ies pe apa. Cu doua zile inainte fusesem la Big Fish sa-mi iau un nou motor, “what a GREAT idea”!
Cuplez motorul si sonarul la baterie, iau cu mine balizele si sar in barca. Din discutiile avute cu pescarii care fusesera inanitea noastra, dar si cele confirmate de Madalin si Brad, pesti erau pe apa mica, acolo fusesera prinsi si vazuti. Logic intrun fel, erau 25 de grade afara si soarele lovea puternic luciul apei. Am cautat structuri intre 1 metru si 1 metru si jumatate. In principiu le stiam deja, dar vroiam sa fiu sigur inainte sa balizez zona de pescuit. Ma intorc pe mal si impreuna cu Ciprian gandim strategia de nadire.
In ceea ce priveste nada, pentru mine este simplu : folosesc Meat&Fish de la Select Baits oriunde si in orice conditi. Am mare incredere in acest boilies. Mi-a dat deja multe capturi pe Varlaam unde pescuiesc din 2013.
Impreuna decidem ca mergem pe varianta de snowman, o bile de carlig de 16mm impreuna cu un pop up de 10 mm tot din gama Select Baits cu aroma de Mulberry Florentine. Functioneaza de minune cu Meat&Fish, stiu acest lucru din partide anteriorare. Fiind la inceputul partidei mergem pe 8-10 bile aruncate cu mana. Stim ca aceasta perioada este favorabila capturilor mari si nu vrem sa nadim prea mult ca sa maximizam sansele noastre de a obtine trasaturi. Merg din nou pe apa si pozitionez cu mare grija fiecare montura : la un metru de baliza, cate o mana de bile langa si asez montura la care atasez un saculet cu 5 boilies-uri.
Ora 18:00 Duminica, am instalat tot, putem sa deschidem o bere si sa incepem discutiile nesfarsite despre pescuit :
- Poate il prindem pe ala mare
- Cat poate sa aiba acum daca in Noiembrie avea 27,7 kg?
- Ne bagam in apa cu el daca il prindem
Numai ca nu a fost deloc asa de simplu, vremea a decis altfel pentru noi!
A inceput sa se raceasca semnificativ de Duminica seara, iar Luni deja se racise 4-5 grade. Vantul care evident sufla catre A9 (din stanga spre dreapta) nu era deloc in favorarea noastra, nici potrivit pentru optiuniile mele de imbracaminte :). Marti la fel, si mai rece, tot cu vant spre dreapta. Evident, planul de bataie pe apa mica deja nu mai era valabil, trebuia sa cautam la 2,5 metri minim. Ciprian, langa mine pe A6 ma intreaba daca stiu locuri productive cu apa mai adanca pe A6. Raspund instantaneu : da, uite acolo e “frigiderul” pe A6, undeva la 25 de metri de malul opus, dupa namol este o structura tare de piatra cam la 2,7metri - acolo trebuie neaparat sa pui o lanseta ! Iese Ciprian pe apa, si gaseste structura. Nu trecuse o ora ca apare prima trasatura, un crap de 16,5 kg ce inseamna noul PB pentru el. Ma bucur enorm pentru el si n-am timp sa-l felicit ca trage inca o data. 21,5kg de data asta, Ciprian isi depaseste inca o data recordul personal si trece de « over20 ». Stim cu toti ce inseaman sa prinzi primul peste de peste 20 kg. Ce partida frumoasa pentru el si Radu, care cu o zi inainte doborase recordul lacului, reusind sa il prinda pe “Haplea”, un peste superb de 28 kile care fusese prins la sfarsitul 2017 cu 27,7kg. Deja incepusem sa ma gandesc ca sansele sa prindem un exemplar de peste 25kg sunt din ce in ce mai mici... dar nu am renuntat, si a intrat primul peste : 17,3kg.
Dupa cum va spuneam la inceput, trebuia sa plec Miercuri in principiu, insa m-am motivat si m-am ambitionat sa mai stau inca o zi. Ciprian si Radu in schimb au plecat Miercuri asa ca aveam liber in fata mea A2, A4, A6 si A7... perfect am 4 lansete :)! Arunc o privire pe meteo si vad ca Joi nu mai bate vantul si se incalzeste semnificativ : gata, a venit timpul sa regandesc tot, de la capat. O sa caut doua zone la 1,5 metri si am sa las totusi 2 lansete pe apa de 2 metri si.
Prima lansete o pozitionez pe A2, nu stiu de ce dar partea asta de lac ma fascineaza si nu puteam sa o ignor cu toate ca apa era cam mica acolo avand in vedere conditiile in care pescuisem pana acum. A doua lanseta se duce pe A4, cam la mijlocul zonei, la o adancime de 2,7m. Acolo prinsesem primul peste si stiu din trecut ca este o zona cu activitate. Pe a treia, sa o duc tocmai pe “frigiderul” din standul A6 - am prins atatia pesti acolo incat nu am dubii ca pana Joi la ora 12:00 voi avea cel putin o trasatura. Mai ramane lanseta nr4 - Radu prinsese bine in margina copacilor pe standul A7, pe o apa de 1,5m, tocmai de acolo a batut recordul baltii : asa ca decid sa pun ultima lanseta acolo. Nadesc bine, de data asta mai mult, chiar apelez la peleti si la mixul de seminte de la Select Baits. Timpul e scurt si am nevoie de trasaturi, fie peste mai mic, macar sa am activitate. Miercuri ora 18:00 totul este in pozitie. Fiind pozitionat cu cortul pe A4, a trebuit sa folosesc picheti astfel incat sa pot sa ating A2 si A7 din pozitia aceasta, asa ca pe rodpod-ul meu au ramas lansetele plantate pe A4 si A6, iar cu picheti am pus in pozitie lansetele izolate pe A2 si A7. Cand am terminat si m-am uitat la acest set up, m-am speriat : sunt nebun, am acoperit tot lacul... dar ambitia mea era prea mare, trebuia sa fac absolut tot ce se putea, pana la urma asta este pescuitul adevarat.
Dupa atata eforturi, meritam o bere si niste paste calde :), m-am culcat devreme sperand ca noaptea sa fie agitata. Ei nu a fost asa, nicio alarma pana la ora 04:50, ies repede din cort ca sa constat ca nu era mimic, totul era in pozitie : o pasare probabil... Totusi decid sa nu ma culc inapoi, pregatesc o cafea, daca e sa nu prind nimic, macar sa vad soarele de la prima ora, este un spectacol asa de frumos pe Varlaam. Stau calm si ma uit pe balta, vad activitate, pestii incepand din nou sa sara langa lansetele mele.
Ce sa fac ce sa fac....? Vroiam sa pot sa pescuiesc cat mai tarziu posibil, chiar pana la 11:59 daca se putea, asa ca decid sa ies pe apa sa scot balizele si sa mai arunc nada pe fiecare lanseta. La 06:30 ies pe apa ca nebunul si nadesc:)
La 07:15 sunt din nou pe mal si incep sa strang, ma gandesc sa strang absolut tot in afara de lansete astfel incat sa pot fi disponibil pentru pescuitul pana la ultimul minut al acestei partide. La 08:00 vine ploaie... mai am un pic si plang! Dupa ce m-am chinuit asa de mult, va trebui sa strang tot echipamentul ud - nu se poateeeeeeeee! A fost doar o ploaie scurta insa. La 08:30 iese soarele si soarta revinde de partea mea.
la 09:06, un bip, doar un bip... si nimic. Alerg spre lanseta, cea pozitionata pe A6, vad firul intins pe apa : e drop back! Din experienta stiu ca astfel de trasaturi sunt date de pesti mari, cei mai mici avand tendinta de a fugi in directia opusa, dar cei mai mari uneori vin usor spre mal. Ridic lanseta si simt ceva greu, ala e, sigur ala e! Drill-ul pana la mal este destul de simplu si rapid, pestele se lasa portat de vant, insa incep sa i simt greutate cand ajunge cam la 10 metri de mal. Pentru mine e clar ca e mare, si am sa iau tot timpul necesar ca sa-l scot asa cum trebuie : il obosesc frumos, il las sa se plimbe si doar cand el e gata folosesc minciogul. In sfarsit l-am prins, fac 3 pasi spre mal ca sa vad mai bine ce se afla in minjogul si este primul soc : este foarte frumos, colorat si lung. Colegul Bulgar de pe A8 care venise sa ma ajute imi spune fara indoiala : it's over 20 man, congrats!
Il punem in slig si il sun pe Madalin : Vino pe A4 te rog frumos, am prins un peste super frumos!!!
Vine Madalin, il punem pe salteaua de receptie, si surpriza : nu este doar frumos, este si mare... « asta are mai mult de 25 Pierre » imi spune Madalin. 26,4kg mai exact, urmeaza o sesiune foarte placuta de poze, mutam pestele pe A3 ca sa avem o lumina mai buna, si la sfarsit ma arunc in apa cu el ca sa prindem cateva momente superbe. Nu se putea termina mai frumos.
Concluzia este ca nu trebuie sa renunti nicio data, fiind exclus sa plec acasa cu regrete de genul « mai puteam sa fac mai mult ». A fost de departe cea mai grea partida pentru mine, desi faceam tot ceea ce stiam eu, nu aveam rezultate pe masura. Insa eforturile depuse cu 5 ore inainte de sfarsitul partidei mi-au permis sa ma intorc acasa cu cea mai mare satisfactie de cand pescuiesc. Nu neaparat ca am prins un peste mare, dar m-am straduit si am facut tot ce am putut ca sa functioneze, chiar in conditii total nefavorabile.
M-am intors casa si ma uit la poze, ce frumusete de peste!!! Pentru mine este un nou record.
Multumesc baietilor de la Varlaam, ca de obicei am fost primit cum nu se poate mai bine. Profit de ocazia ca sa ii felicit pentru felul in care arata acest lac, pentru mine este de nivelul celor mai mari lacuri din Europa : impecabil, o administratie de 5 stele si niste pesti ca in povesti.